BRAILA-VIRTUAL MUSEUM OF ARTS
MUSEUM>LITERATURE>S.F.>COMAN

Marian COMAN

BORN: 22 mai 1977  ,Mangalia ,Romania
ADRESS: str. Cometei nr. 3, Bl. H2, Sc. 1, Ap.2, Braila, 6100

Tel.: 039-617653
093-289950
092-275416
EDUCATION: Faculty of Psihology and Social Assistance, "Petre ANDREI"Foundation Jassy
PUBLICATION ACTIVITY:
 Jurnalul de Bucuresti, Jurnalul SF, Placebo (Bucuresti), Opinia Studenteasca, Supernova (supliment  Evenimentul), Dependent SF (supliment  Independentul), Alternativ SF (supliment 24 de ore), Saprosan, Hybris (Iasi), cotidianul brailean Libertatea, SFera Supliment (supliment  Localul), Fantasya (supliment  Libertatea), fanzinele SFera (Braila), SFeno++ (Focsani), Univers SF(Bistrita),
Student review  Hybris (nr.1;2//1999-2000).

SHOWS :Timpuri SF(1995-1996) and Altceva (1998) TV Cony Sat, Braila, Era SF, Radio Braila (1995);
            collaboration at Radio Iasi and Electron M-bit Iasi.
 

Vicepresident  CAVLA SFera, Braila ( 1994 - 1996);
 


DEPENDENT TV
 

" Mergeam adesea la "produs" cu baietii, da' tocma'n noaptea de-au patit-o, am ramas  acasa. Ieream obosit si nu m-am dus. I-am zis lu' Cioara sa nu plece, nu-s' de ce. Da, frate, parc-am simtit io ceva... c-or sa-l prinda gaborii ori cine stie ce dracu' altceva. Puriu'su-l daduse afara din casa in noaptea aia, asa ca s-a dus si el. Parca era un facut, nu alta. Au plecat toti cinci, iar eu am ramas cu fufa mea. La televizor. Beleam gavanele la cutia aia si sa mor daca nu i-am vazut crapand unu cate unul acolo, in filme. Pa Titel, cu un topor in cap, pa span, pa Fane si pa Cioara, cel mai tare dintre toti. Mureau impuscati, arsi da vii, innecati in ape-volburate. Asa, ca-n filme.
 Prima oara mi-am zis "ce-i caterinca asta?", poate ca semana actoru' din tevèu cu Titel, da' cand i-am vazut pa toti, parca-mi venea sa ma scap in nadragi. Schimbam programele da' ei mureau peste tot. Dadeau coltu' loviti da gloante pa RTL, pa PRO, crapau si pa MTV unde o luau pa muzica...
 Fufa mi-a zis ca-i vrajeala, ca ea nu vede. Am inchis teveu' si-am adormit asa, cu frica. Fara vise. Am adormit in intuneric, da' parca ma sufocam in somn, ca si cum s-ar fi terminat aeru' din camera. Apoi... nimic. Doar boala. Cand am iesit din spital, baietii-mi iereau morti, asa cum stiam din filme. Sa curatasera toti. si sa dea dracu' daca am inteles vreodata ceva. Doar cu boala m-am obisnuit. Dupa ce vedeam oameni murind la televizor, mereu ma apuca. Pana m-am obisnuit...
 Acu' sint singur, mortii masii!... Puriii mei au crapat in "Rambo", da' io ii mai astept cu berea'n mana, uitandu-ma la mardeala da pa ecran. Nu mai am prieteni, nici neamuri, nici pa dracu'. Doar un colt da camera din care nu ma da afara nimenea. D'acolo i-am vazut pa toti murind in filme proaste. Secventa cu secventa, si-n reluare... Ma uit la tevèu chiar daca urasc rahatu' care-l vad acolo. Nu pot face altceva, nu ma pot dezlipi din fata lui. Aseara m-a omorat un ninja dintr-un film japonez. Scurt, cu un pumnal. Apoi nici nu mi-am dat seama cand s-a terminat filmu'. Pe ecran s-a scurs distributia. Nume de staruri, nume de regizori, de cameramani, de actori si coafeze, numele tuturor cutupanilor din lume, apoi si-al meu. Acu' astept sa mor. Nu ma pot ridica din fata stiftului ala de tevèu, pe ecranul caruia ruleaza in continuu nume de ratati, intr-o lista lunga, asa, ca un cortegiu funerar si ma gandesc la faptul c-o sa mor da foame sau da cine stie ce caterinci pe care viata ni le pregateste pa-ndelete. Da' tot mai astept sa-nceapa un alt film, din ala fara nici o vrajeala-n el."

(Din ciclul: "Povestiri da cartier")