BRAILA-VIRTUAL MUSEUM OF ARTS
MUSEUM>LITERATURE>S.F.>CARBUNARU

Mircea CARBUNARU
BIRTHDAY: 3 may 1967
BIRTH PLACE: city-Braila, Romania (Europe)
GENDER: male
ADRESS: Romania, 108 Smirdan street, City of Braila, zip 6100.
E-mail contact: djts@braila.net; m_carbunaru@yahoo.com
EDUCATION: “N. Balcescu” Highschool – Braila; Enginering Faculty from “Dunarea de Jos” University – Galati, Romania.
PRESENT_DAY PROFESSION: youth specialty inspector at Youth and Sports Administration, Braila County, from Youth and Sports Ministry of Romania
Activity as part of <<Visual Arts and SF Literature Organization “SFera”- Braila>>
PUBLICATION ACTIVITY: co-ordination editor at:
- SFera Fanzine (5 edition; 1996-1998)
- Varied revue and newspaper with SF themes page: “Sfera Supliment” (1996-1997); “ERA SF” (1997);
- The Supplement  of Literature and the Imaginary Arts FANTASYA (1999-2000) bimonthly apparition, in the daily newspaper LIBERTATEA – Braila (over 32 edition)
- Critique & specialty articles published in: “Anticipatia” revue; “Alternativ SF”; “Supernova Supplement”;
- Over 30 nouvellas published in: Anticipatia, Alternativ SF, Supernova Supplement, Localul, Libertatea, Cultural revues “Limes” and “Danube”; Journal SF; Telegraful; Omega; News Letter SF; from Bucharest, Braila, Iasi etc.
- Presentation in “Romanian Dictionary SF” (edition 1999).

INFRINGEREA

 "...
- Armagedon! urla cavalerul din frunte. Calul alb de sub el framinta pamintul in copite si porni intr-o goana dementa. Spada de foc stralucea orbitor pe deasupra coamei argintate a bidiviului. Pletele sale fluturau in vint iar chipul ii rasarea intunecat printre sclipirile aramii ale armurii.
 Trei cavaleri il urmau indeaproape. Unul dintre ei, cu pieptul dezgolit si costeliv, lovea salbatec cu pintenii in coastele armasarului de culoarea paiului de griu. In miini tinea strins un arc urias din coarne de cerb si o sageata luminoasa precum un fulger. Umar la umar cu el, acoperit cu o pelerina neagra, un al doilea cavaler strunea un cal de culoare vinata. Chipul sau descarnat parea sa rinjeasca precum o hirca intoarsa de pe tarimul mortii. O lance cu taisul curbat sa inalta triumfatoare pe linga oblicul seii. Ultimul calaret se tinea aplecat peste coama unui cal roib. Pieptarul zdrentuit din piele parea mai batrin decit lumea. Prin deschizatura strimta de la git iesea chipul mincat de lepra din ale carui trasaturi nu se mai deosebeau decit ochii stralucind la fel de aprins ca si flacarile iadului. Cu bratul drept inmanusat in zale rotea o spada lata ce avea drept garda doua lame taioase de pumnal.
 In urma cumplitilor cavaleri, nori inalti de praf se involburau amagitori iar dinaintea lor, nu la mare departare, o intreaga armata acoperea cerul si pamintul.
 - Armagedon! urla iarasi cavalerul din frunte si spada sa de foc suiera prin aer.
 Pintenii insingerau coastele cailor si luptatorii galopau navalnic in asaltul final. Apoi lovira cu putere prima linie a oastei potrivnice. Armele calaretilor despicau trupuri, retezau aripi, fringeau grumazuri lipsite de aparare. Din carnurile albe, singele ce curgea in valuri inmuiase pamintul negru iar caii incepura sa se afunde tot mai adinc in clisa rosiatica.
 De jur-imprejur se inaltau mormane de trupuri sfirtecate. Armasarii nechezau neputinciosi printre ele, fara a se mai putea clinti din loc. Trupuri albe cadeau necontenit din cer printre fulgere albastre ce despicau orizontul. Bratele inarmate isi faceau loc tot mai anevoios printre carnurile insingerate. Apoi spaima cobori stapina in sufletele intunecatilor cavaleri care pierira incet, fara scapare, inchisi cu sapte peceti, sub mormintele imaculate cladite din aripi frinte de inger. ..."
 
 

DE-A AMORTITUL CONSTIINTEI

 "1.Misionarul
 Barul statiei orbitale parea tot o forfaiala de oameni si specii pestrite venite de aiurea, din Univers. Glasurile, mormaielile, horcaielile si grohaielile celor asezati la mesele din plastolit, fixate solid de podea, se inaltau pana la plafonul statiei si se reflectau apoi incarcate de reverberatiile unui ecou anemic. Prin acest vacarm, un glas barbatesc incerca sa-si croiasca drum pana la urechile petrecaretilor.
 - Liniste ! bubui vocea de undeva din coltul barului. Mai multe capete, tuberculi hidrocefali si pseudopode miscatoare se intoarsera curioase.
 - Vreau sa va aduc, voua, pacatosilor de pretutindeni, Cuvantul Lui.
 Jumatate dintre curiosi revenira la indeletnicirile lor de pana atunci, lamuriti cu ce aveau de-a face. {nsa, cel care vorbea nu vroia sa renunte cu una, cu doua.
 - stiti, pacatosilor, de ce Adam si Eva au fost alungati din Rai ? stiti ?
 - ?!... De peste tot veneau interogatii mute, contrariate, invaluind in semne de intrebare imaginare, chipul aspru al barbatului. Cei mai multi stateau impasibili stiind ca era vorba de un misionar nebun.
 - Va spun eu, gesticula omul nostru lovindu-se cu un deget enorm in pieptul lat, ca de taur. Nu scrie in carti, pacatosi cu iz de smoala, ameninta el.
 Dupa o pauza sugestiva, care avu si efectul scontat, misionarul pronunta sententios si sacadat :
 - Pen-tru ca au vrut sa ai-ba co-pii. Iar voi, urmasi ai lui Satan, v-ati inmultit,    v-ati puit si v-ati imperecheat fara rusine ca toate spurcaciunile care se tarasc prin smarcuri...
 O ploaie de injuraturi, hohote de ras si tot soiul de fluieraturi, suieraturi si schelalaieli cazu peste capul si urechile vorbitorului, inecandu-i cuvintele intr-un vacarm de neimaginat.
 Misionarul ii privi manios, dadu din mana a lehamite si facu un semn in aerul imbacsit al incaperii celor 10 clone care ii semanau perfect. Tacute, copiile il urmara  pana la docul 5 unde se odihnea batrana sa nava, cu busterele arzand la rece, intocmai ca pe vremea cand era mandria flotei de asalt  a Celui De-al Patrulea Razboi Planetar.
* * *
 2.Indragostitul
 Samson simtea neputincios cum pletele, miracolul puterii sale, sunt taiate fara mila. O senzatie de rau ii stapanea trupul iar privirea ii plutea prin taramuri cetoase bantuite de himere.  {ntrezarea doar chipul unei femei frumoase care se hlizea cu satisfactie. Semana cu iubita lui, Dalila, numai ca... ranjetul ei trada un suflet rau si nu gasea o explicatie multumitoare pentru acest lucru... Imagini diluate i se derulau in minte zugravind in alb si negru intalnirile lor de dragoste ascunse doar de perdelele transparente ale baldachinului in care ingropasera, nopti la rand, pasiunea lor fara de egal. Unde se pierduse iubirea lor?  si de unde venea acum atata ura? Era din ce in ce mai convins ca la mijloc se afla o conspiratie, o vrajitorie ... Ceva trebuia sa fi fost... Sigur. Cum altfel ea ar fi putut sa spuna chiar de fata cu el : "Un nenorocit de drogat. De cand sunt politista n-am vazut un hippie mai jegos ... Multumesc, domnu’ frizer, mai am inca trei in celula alaturata. Iar tu, pletosule, bine ai venit printre oameni! " ?
* * *
 3. Orbul
 Batranul orb canta leganandu-se de pe un picior pe altul. Cantecul sau povestea intamplari stranii, cu talc. Cand se oprea din cantat si auzea pasii grabiti ai vreunui trecator, se apropia pe bajbaite, il prindea de maneca si ii spunea : "Credea. Omul ala credea cu adevarat in EL. De-asta a si scapat. Sa nu-ti inchipui trecatorule ca a privit inapoi. Nuuu ! Ar fi orbit ca mine ori, Doamne Pazeasca, Gomora si ruinele sale i-ar fi fost mormantul. Da, da, chiar si lui, celui mai cinstit dintre toti, i s-ar fi putut intampla asta..." iar trecatorul grabit se induiosa si ii arunca un banut in palaria ponosita asezata pe trotuar. Dupa ce strainul fara glas si fara identitate pleca, batranul orb continua sa cante si sa se legene, pana seara tarziu, sub un neon cu lumina muribunda, la capatul unei strazi laturalnice, intr-un cartier marginas din Nagasaki.
* * *
 4. Nebunul
 - Domnule doctor, s-a petrecut o minune...spuse infirmierul Paul navalind in biroul sefului fara sa mai bata la usa.
 Doctorul, cu ochelarii pe varful nasului, tolanit in fotoliul sau de director de clinica, il iscodi cu sprancenele ridicate.
 - Pe cuvant ca nu bat campii - se agita asistentul - dar tratamentul a reusit suta la suta.
 - Ce vrei sa spui ? se incrunta seful.
 - Toate, domnule doctor, toate pacientele sunt gravide. Pe cuvant ! Parca a dat dracii-n ovulele alea implantate de dumneavoastra, scuzati expresia... Au divizat peste noapte ?... A gresit Stela, laboranta, analizele ?... Nu stiu ce sa mai spun, da’ sa ma bata Dumnezeu daca, toate femeile internate, nu sunt insarcinate in doua saptamani.
 Directorul incepu sa se plimbe afectat prin camera maturand cu privirea covorul plusat din birou. Se opri in fata ferestrei pentru cateva clipe privind jos, catre poarta clinicii. Dupa un timp, se intoarse brusc si incepu sa vorbeasca grabit, aproape sa-si piarda rasuflarea :
 - Paule draga, trebuie sa profitam cat mai bine de evenimentul asta. Presa o sa stea cu ochii pe noi. Faceti luna peste tot... Anunta personalul ca avem sedinta peste doua ore... Nu uitati asternuturile pe paturi. Sa straluceasca de curatenie, la fel si instrumentarul... si... da, da,  uitasem, si luati-l, la dracu’, pe nebunul ala de la poarta... Tipa de-azi dimineata-ntruna ca el este Moise si ca despica poarta si nu mai stiu ce chestii ca sa-i treaca pe Copii lui Israel  afara... Naiba sa-l ia cu balivernele lui cu tot... Ai inteles ce-am vrut sa spun? N-ar da bine atunci cand or sa vin cei douazeci de tatici fericiti sa auda vestea cea buna... Nu de alta dar trebuie sa le mai subtiem putin portofelele. Nu ? ranji rautacios directorul.
 Fara sa mai stea pe ganduri, infirmierul facu stanga-nprejur si se grabi sa le instiinteze pe surorile medicale despre balamucul ce avea sa urmeze. Cu directorul nu era de glumit. Toata lumea stia asta, ca doar nu degeaba il porecleau Faraonu’,... pentru zgarcenia lui, pentru aroganta cu care isi trata subalternii, dar mai ales pentru bucuria ce o afisa fara jena, atunci cand isi concedia angajatii... "
              * * *
 
 

                                                                  <Back | Home Next>
                                                        copyright  A.T.A.V., produced by A.T.A.V.&I.C.Br.